septembrie 2025

Fără să ne dăm seama, intrăm zilnic în jocuri invizibile și purtăm roluri care nu sunt ale noastre. Ne trezim în pielea „salvatorului”, a „perfecționistului”, a „victimei” sau a „invizibilului” și ajungem să credem că așa suntem noi. În realitate, ele sunt măști pe care le-am învățat în copilărie pentru a fi acceptați și care, încet-încet, ne-au devenit a doua natură.

Articolul de azi vorbește despre aceste jocuri pe care le jucăm fără să știm și despre cum putem începe să le recunoaștem. Pentru că primul pas spre autenticitate este să vezi când nu ești tu, ci doar un rol pe care îl repeți de o viață.

De multe ori purtăm măști pe care nici nu le mai observăm, dar care ne influențează fiecare reacție și fiecare relație. Când răspundem exagerat la o situație simplă, acolo se ascunde o rană veche care încă vorbește prin noi. Dacă avem curajul să ne întrebăm ce ascundem de fapt și să scriem pe hârtie răspunsurile, ele devin vizibile și nu mai pot fi negate. Scrisul ne oferă o oglindă sinceră, care arată tiparele pe care le repetăm fără să vrem. Și doar imaginându-ne cum am fi fără mască, începem deja să ne apropiem de autenticitatea noastră.

Am descoperit de-a lungul timpului că unele dintre cele mai grele emoții nu le-am spus niciodată cu voce tare. Le-am purtat în mine, ca și cum ar fi fost prea mult pentru ceilalți sau chiar pentru mine. Și totuși, atunci când le-am așternut pe hârtie, ceva s-a schimbat. Scrisul are darul acesta: scoate la suprafață ceea ce ascundem de noi înșine și transformă gândurile confuze în cuvinte clare, vizibile.
Când scrii, nu mai poți fugi. Cuvintele așternute pe pagină rămân acolo, și dintr-o dată devin o oglindă. În loc să rătăcească prin minte, ele capătă formă și, odată cu asta, sens.