Descriere
Viața curge prin mine – un jurnal de reîntoarcere la ritmul tău interior
„Viața curge prin mine” nu este un jurnal obișnuit ci este o invitație de a te așeza în viața ta, nu ca să o controlezi sau să o înțelegi pe deplin, ci ca să o simți cu adevărat. Este un spațiu viu, creat să te însoțească în momentele în care simți că te-ai îndepărtat de tine și vrei să te întorci. Nu spre cine „ar trebui” să fii, ci spre cine ai fost dintotdeauna, înainte de mască, de efort, de comparație.
Acest jurnal este construit în jurul a 7 fluxuri — pași esențiali prin care viața curge în tine și prin tine: alegere, rezistență, control, abandon, curgere, dăruire, creație. Fiecare flux conține teme de introspecție care deschid uși uitate și te invită să îți regăsești propriul ritm, acel mod autentic de a trăi care nu se mai conformează, nu mai forțează, ci se aliniază.
Scrisul devine aici un act de prezență și nu trebuie să scrii frumos, ci sincer, cu curaj, cu blândețe, cu mâinile tale și cu adevărul tău, așa cum e el. Fiecare temă e o invitație de a te opri, de a respira, de a simți din nou că ești aici. Nu pentru că ai toate răspunsurile, ci pentru că vrei să fii mai aproape de tine.
„Viața curge prin mine” este pentru tine dacă simți că te-ai rătăcit în efort, în grabă, în așteptări și vrei să te întorci la ceva mai simplu, mai viu, mai adevărat.
Ce conține jurnalul:
- 49 de teme de introspecție împărțite în 7 fluxuri interioare
- Textele tematice sunt urmate de întrebări de reflecție și spațiu pentru scris
- Paginile sunt punctate, câte 3 pentru fiecare temă
Cui i se potrivește:
Acest jurnal este pentru cei care simt că au nevoie să se așeze în propria viață, nu ca să o repare, ci ca să o primească. Este pentru cei care vor să se simtă din nou conectați cu corpul, cu alegerile lor, cu darurile pe care le-au uitat, pentru cei care simt că viața le scapă printre degete și vor să reînvețe cum să o lase să curgă prin ei — cu încredere, cu autenticitate, cu sens.
Mai jos o listă cu câteva din temele acestui jurnal, în total sunt 49 de teme de introspecție – Cele 7 Fluxuri și cele 49 de invitații la primire
🌊 FLUX 1 – De la lipsă la deschidere
- Ce am învățat despre lipsă și cum trăiește ea în mine?
- În ce locuri din viața mea spun „nu am” chiar și când am?
🌬 FLUX 2 – Relația cu primirea
- Ce înseamnă pentru mine a primi cu totul, nu pe jumătate?
- Când mi-e cel mai greu să primesc: dar, cuvinte, timp, prezență?
🕊 FLUX 3 – Ritmul natural și energia receptivă
- Care este ritmul meu real și unde l-am trădat?
- Cum mă simt când nu mai alerg după ceea ce oricum mi se potrivește?
- Ce se întâmplă în mine când aleg să mă opresc?
🔔 FLUX 4 – Alinierea interioară cu viața
- Ce vreau cu adevărat? Nu pentru validare, ci pentru mine.
- Ce parte din mine spune „da” când simte „nu”?
🔮 FLUX 5 – Voia divină și încrederea activă
- Ce înseamnă pentru mine să fiu susținut de ceva mai mare decât mine?
- Ce control țin cu dinții, deși mă doare?
- Ce aș lăsa să se prăbușească, dacă aș avea încredere?
💎 FLUX 6 – A fi canal pentru abundență
- Ce daruri curg prin mine și nu le las să se exprime?
- Ce nu dau mai departe, deși știu că e menit să treacă prin mine?
🔆 FLUX 7 – Crearea din esență, nu din efort
- Ce aș crea dacă aș porni din preaplin, nu din lipsă?
- Cum aș trăi dacă nu m-aș mai demonstra nimănui?
Tema 1 – Ce am învățat despre lipsă și cum trăiește ea în mine?
Poate că nimeni nu ți-a spus vreodată că nu ai voie să vrei mai mult, dar ai învățat-o oricum. Poate ai auzit de prea multe ori că trebuie „să te mulțumești cu ce ai”, că „nu se poate”, că „nu avem pentru toți”, că „e prea scump”, că „alții au mai puțin” — și aceste propoziții au rămas undeva, adânc, chiar și acum, când poate ai tot ce îți trebuie, dar simți că ceva din tine trăiește încă în lipsă.
Lipsa nu e doar o realitate exterioară, ci și o tăcere moștenită, un fel de a te restrânge ca să nu ceri prea mult, un gest reflex în care refuzi un dar, o oportunitate, o bucurie, de teamă că nu ai făcut suficient să o meriți. Poate ai fost învățat că e rușinos să ceri, că trebuie să te sacrifici, că „viața nu-ți dă”, că „nimeni nu-ți oferă nimic pe gratis” — și, fără să-ți dai seama, ai început să trăiești defensiv, încordat, cu ideea că nu e loc pentru prea mult, nici în lume, nici în tine.
Această temă nu îți cere să repari nimic. Te invită doar să te așezi lângă toate acele forme în care lipsa trăiește încă în tine — în gesturi mici, în decizii luate din frică, în alegeri făcute din ideea că e „destul și așa”. Să observi, cu blândețe, cum ai învățat lipsa? Cine ți-a transmis-o? Cum o experimentezi? Ce ai lăsat deoparte de teamă că e prea mult?
Întreabă-te, cu sinceritate:
– Ce am înțeles eu, încă din copilărie, despre ce am voie să cer?
– Ce am evitat să visez, pentru că părea imposibil?
– În ce momente din viața mea am ales „mai puțin”, deși inima mea voia altceva?Scrisul nu caută concluzii, ci claritate. Și uneori, chiar înainte de deschidere, este nevoie să vezi ușa pe care ai închis-o de mult, fără să știi.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.