Descriere
Acest jurnal nu este un manual despre cum „să fii feminină” și nici o colecție de tehnici de dezvoltare personală, ci un spațiu viu, ritualic și profund, în care ești invitată să te așezi înapoi în tine, să îți recuperezi vocea, corpul, ritmurile, dorințele, liniștea și forța, să privești cu adevăr ceea ce ai purtat în tăcere și să lași rușinea, controlul și judecata de sine să se dizolve în blândețe și prezență.
Acest jurnal s-a născut din întrebări reale, din căutări care nu au mai putut fi amânate, dintr-o nevoie matură de întoarcere la o feminitate trăită – nu afișată, nu cosmetizată, nu „corectă”, ci autentică, ciclică, vie, completă, neliniară, cuprinzând în același trup și lumina și umbra, și blândețea și puterea, și dorul și furia, și neputința și creația.
Nu vei găsi aici promisiuni de transformări spectaculoase peste noapte, ci o invitație la o așezare lentă și adevărată, la o reîntregire care se petrece în liniște, la o apropiere de tine care nu depinde de aprobarea nimănui, la o reîntoarcere acolo unde nu te mai abandonezi când ți-e greu și nu te mai micșorezi când ești tu.
Pentru cine este acest jurnal
Pentru femeia care a obosit să se conformeze unor forme care nu o conțin, care s-a pierdut în relații, în roluri sau în așteptări și simte că are nevoie de un spațiu în care să poată respira în ea însăși fără vină și fără rușine; pentru femeia care vrea să-și recunoască dorințele fără să le mai cenzureze, care vrea să-și audă intuiția fără să-și ceară dovezi, care vrea să-și onoreze ciclurile, granițele, emoțiile, erotismul și blândețea fără să le pună etichete; pentru femeia care simte că e momentul să oprească mecanismele de supraviețuire și să înceapă să trăiască în ritmul ei, în adevărul ei, în trupul ei.
Ce conține „Reîntoarcerea la Feminin”
- 60 de teme de scris profund
- Un test introspectiv de început
- Spații de reflecție liberă, căte 3 pagini pentru fiecare temă
Cum lucrezi cu jurnalul:
Nu există ordine obligatorie, nu există ritm impus, nu există „prea încet” sau „prea repede”; poți parcurge temele în spirală, te poți întoarce la aceeași întrebare de câte ori simți că sensul ei se adâncește, poți scrie mult într-o zi și nimic într-o săptămână, poți sta cu o singură temă o lună întreagă, dacă ea îți cere acest lucru în tine; acest jurnal este o practică de prezență și adevăr, nu o cursă cu etape de bifat.
Îți recomand să alegi tema care te atinge cel mai tare acum, nu pentru că este cel mai confortabil loc, ci pentru că acolo este ușa ta; ia-ți timp să respiri înainte de scris, simte în corp ce apare, nu te grăbi să formulezi corect, lasă-ți propozițiile să curgă așa cum vine, fără să le editezi pe loc; revino când simți că vrei să vezi ce ai scris cu alți ochi și, dacă simți nevoia, rostește cu voce tare pasaje care au ieșit din adânc – uneori, vocea îți va arăta adevăruri pe care ochii nu le-au prins.
Câteva din Cele 60 de teme de introspecție:
- Tema 1 – Mi s-a spus că e rușinos să fiu…
- Tema 2 – Ce parte din mine am învățat să ascund ca să fiu iubită?
- Tema 3 – M-am simțit greșită în propriul meu corp
- Tema 4 – De câte ori am tăcut ca să nu fiu respinsă?
- Tema 5 – Mi-am pierdut vocea în relații
- Tema 6 – Mă simt în siguranță în trupul meu?
- Tema 7 – Mi-a fost rușine să simt plăcere
- Tema 8 – Ce îmi spune intuiția mea și de câte ori am ignorat-o?
- Tema 9 – M-am sabotat când am fost aproape de ceea ce îmi doream
- Tema 10 – Ce tip de femei am judecat – și ce spune asta despre mine?
- Tema 11 – Îmi dau voie să fiu frumoasă fără rușine?
Îți las mai jos prima temă, ca să îți faci o idee despre tonul și profunzimea jurnalului.
Tema 1 – Mi s-a spus că e rușinos să fiu…
Există cuvinte care nu ți-au fost spuse niciodată direct, dar pe care le-ai învățat pe dinăuntru, ca pe o limbă străină crescută în oase. Poate că nimeni nu ți-a spus „să-ți fie rușine”, dar ai simțit-o în priviri întoarse, în ridicări de sprânceană, în aerul din cameră când râdeai prea tare, când corpul tău începea să se transforme, când emoțiile tale erau „prea multe” pentru ceilalți.
Ai fost învățată, poate, că a fi femeie înseamnă să fii controlată, modestă, reținută, să nu simți prea intens, să nu dorești prea liber, să nu te miști prea senzual. Și ai învățat să te retragi, să te editezi, să te micșorezi și nu pentru că nu aveai ce oferi, ci pentru că ți s-a transmis că e rușinos să fii întreagă.
Astăzi, îți propun să te așezi lângă acea rușine veche și s-o privești fără vină, să-i recunoști rădăcinile, dar și să o lași să plece. Nu ești vinovată că ai crezut că e rușinos să fii tu însăți, dar poți alege să nu mai crezi asta de acum înainte.
Întrebări pentru introspecție:
Ce parte din mine a fost prima care a învățat să se ascundă?
În ce moment am început să cred că e rușinos să fiu așa cum sunt?Scrie cu blândețe. Fiecare cuvânt poate deveni o fereastră spre libertate.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.